Literatura trebuie sa seduca,nu sa violeze...

Sunt de acord cu aceasta maxima lansata de iubitul nostru Alexandru Stefanescu,in cadrul unei intalniri de astazi,la Arad.

Literatura trebuie sa seduca,sa crucereasca,sa incite si sa excite ochii cititorului.Sa ii insitge la inovatie,revolta sau aprecieri...sa ii provoace pe unii sa se aseze intr-o impostura mai mult sau mai putin vulgara ,iar pe cei care sunt deja acolo sa ii stramute intr-o etica demna de catharsis.
Nu oricine are gusturi pentru placerea aceasta ce te pune intr-o eleganta sobra si rafinata,greu de descifrat si de inteles,insa stii ca o data ce ai cucerit pe cineva in maniera asta chiar luciferica,acel cucerit e de o calitate ireprosabila,desi cantitativ,adeptii cuceriti de religia lecturii sunt prea putini.
M-a emotionat intalnirea de astazi,dezbaterea mai putin belicoasa asupra imposturii si a valorii literaturii moderne si contemporane.Mi-a placut cel mai mult reactia tanarului de astazi la actiunea celor mai in varsta si mai cititi decat noi,si mi-a placut mai mult,cum fiecare au inteles excentricul ca fiind personajul din afara cercului,cercul poate fi de nebuni sau de moralisti ,iar cel din afara lui poate fi un bufon colorat sau un intunecat sters,dar cel din afara acelui 'cerc stramt' face diferenta in epoca lui...dar poate el face diferenta si intre epoci?

Si inchei cum o fac de obicei: ce nu e relativ nu e.

Our children change ,us whether they live or not.

8 noiembrie,2007.
Patric Varga

Eram de mult timp impreuna cu Barbatul pe care il iubeam pe atunci.Am conceput un prunc,insa am luat a doua zi aceea minune de pilula ce nu si-a indeplinit menirea de a stopa sarcina.
In primele 3 luni am simtit schimbari in corpul meu,simteam ca sunt insarcinata,insa testele de sarcina erau negative.Am mers la ginecolog si acesta mi-a zis atunci cand eu aveam 3 luni,ca am o sarcina de 10 zile...desi i-am explicat cat de anormal se manifesta corpul meu,el ma ignora..normal!Nu aveam bani,eram minora si cam abandonata,desi vorbeam cat se poate de diplomat si elevat...degeaba.
Cu dificultati am ajuns la cele 5 luni de sarcina.Acasa intampinam un stres,un iad cotidian ca niciunde,tatal meu-eternul agresiv,vesnicele batai ce mi le administra erau nelipsite,eu eram tot mai slabita,nu puteam manca si la scoala afisam o tona de superficialitate,iar relatia era din ce in ce mai tensionata.El vroia sa il pastram,eu nu.Ma durea,pentru ca de mica imi promisesem sa nu fac vreun avort vreodata,iubesc copiii,si nu as lua viata nimanui,mai ales unui copilas.Insa,il simteam bolnav in mine,duceam o sarcina deja moarta,imi faceam rau pastrandu-l in mine si numai eu stiu cat si cum am indurat si cate piedici mi se mai si puneau pe deasupra.

Intr-o zi ploioasa de joi, am decis sa merg direct la Matern,nu ma interesa de niciun ginecolog,simteam ca daca nu il scot din mine mor.Patric ma urma,nu aveam bani si eram neinformata cu privire la tot ce urma sa mi se intample.La urgente,era tocmai ginecologul care ma consultase inainte si care ma trata rece si indiferent.Reactia mea la expresia lui a fost o drama totala privind viata mea si o explicatie hotarata care sustinea decizia mea de a avorta.Pilula,tatal meu,tatal copilului,eu si viitorul meu,viitorul copilului.A inteles si a acceptat sa imi faca chiuretajul.
M-a tarat in cladirea veche a spitalului unde nici dracu' nu pune piciorul.Intr-o mizerie de nedescris si o raceala nu doar de temperatura,mi-a facut avortul.Era o ruina camera unde s-a petrecut.Pe ginecolog il insotea o asistenta acida care foarte revoltata m-a intrebat: 'Tu stii ce zi e azi?' .Dupa fata mea a realizat ca nu am idee la ce zi se refera.'Da,e ziua Arhanghelilor...Mihail si Gavril.'- 'Ah,bine!',am exclamat eu.Nu sunt prea crestina eu,insa fata de Arhangheli am avut mereu o fascinatie.Bineinteles,faptul ca m-a facut asistenta atenta cu privire la data,nu a fost indeajuns.A tinut neaparat sa imi spuna ca blasfemie fac,ce mare pacat comit...Apoi mi-a injectat un antibiotic in sold...de anestezie locala nici nu a putut fi vorba! Nu aveam bani...Apoi au inceput chiuretajul.25 de minute in iad! In timpul asta taceam malc,imi muscasem buza pana la sange de durere si in momentul in care a taiat cordonul ombilical am cedat in fata dureri si 11 minute am intrat in moarte clinica.11 minute m-au lasat acolo,cu restul fatului in mine,cadavrul meu l-au lasat acolo ,si dupa alte cateva minute m-am trezit singura...si am inceput sa umblu pana cand m-au auzit.Dar asta vag imi amintesc...asta au spus ei ca s-a intamplat.M-au dus inapoi in odaia aia murdara si au scos resturile din mine.Apoi m-au mai tinut 10 minute acolo,pentru ca nu ma puteam deplasa ,insa m-au aruncat repede de acolo,pentru ca le puneam libertatea in pericol.
Patric ma astepta pe undeva pe acolo si era absent,gol,tacut...si asa a fost inca un an,pana in ziua in care ne-am despartit.

Ma bucur ca am gasit undeva in mine puterea sa fac sacrificiul asta.Nu as fi putut sa imi crucific copilul dandu-i nastere!Asta as fi facut,l-as fi crucificat pentru ca eu sa nu fac pacatul avortului si el ar fi patimit in viata asta sub ochii mei.


18 ianuarie,2009..
Michele Santarcangelo

Sunt alaturi de omul cu care imi voi uni in curand destinul,numele lui (Michele Santarcangelo-Mihai Sfantarhanghel) are o rezonanta deosebita in viata mea...
Cu toate ca nu am terminat liceul si voi urma filosofia la universitate,ne-am dorit ca eu sa raman insarcinata,pentru ca ne iubim,pentru ca ne dorim mai mult...Avem conditiile,nu trebuie sa renuntam la studiile noastre si copilul s-ar fi bucurat de nasi minunati...care isi iau in serios rolul.
Am ramas insarcinata in preajma Craciunului.Am avut grija de sarcina pana ieri....cand am inceput sa sangerez ca niciodata pana acum.Am mers la acelasi spital ruinat...plangeam si eram plina de sange,eram insotita de Michele,Lorena si Lina care erau stupefiati de cum arata spitalele in Romania si de cat de proaste ne sunt serviciile.
am asteptat sa vina medicul de la masa..in timpul asta o studenta si un student la ginecologie,in anul 6,imi tineau companie impreuna cu asistenta ...halal companie!Cand a aparut medicul m-a pus la ecograf,si blestema vechitura de aparatura pentu ca nu isi dadea seama ce e in uterul meu.cand in sfarsit a descifrat i-a chemat pe cei 2 studenti si a inceput sa le explice unde e uterul,unde sunt ovarele si asa mai departe...ce idiot!'Ce se intampla cu sarcina mea?!' ,l-am intrebat disperata..'ah,uterul e gol,vad ca...ba nu! e oarecum gol...hm....no,nu stiu.Fa un test de sarcina.' Mi-au dat un test de sarcina,pe care am platit 5 lei,un amart de betisor in care ar trebui sa am incredere (aceleasi betisoare care ieseau negative in sarcina mea anterioara)...A iesit negativ...Medicul a decis sa ma consulte,pentru ca sangerea era anormala,abundenta si prea curata.M-a pus pe scaun,dupa ce m-a silit sa ma dezbrac in fata studentilor si a asistentei,si a inceput sa deschida si sa inchida minunea aia de ustensila clinica inauntrul meu intebandu-ma : 'acum te doare,dar acum?acum cum e ?'...si intr-un final,a chemat studenti si se uitau in mine in timp ce el le explica ce si cum...Apoi a zis ca mi-a venit menstuatia peste sarcina,sarcina era prea fragila si nu a rezistat de aceea mi-a provocat un avort spontan.Apoi a zis ca poate totusi,nu e avort...sa mai fac un test peste 5 zile si daca iese negativ e ok...Cand am iesit,insotitori m-au intrebat daca acolo e un fel de living room,si cum mama naibii pot sa imi dea un diagnostic fara apartura necesara si fara analiza de sange...Ei bine,e Romania!

Eu ma simt goala...si ma simt ca si cum nu as fi avut grija asa cum ar fi trebuit,dar pe de alta parte,poate providenta divina a influentat viitorul meu...

Voi mai astepta...mai intai ne vom casatori (in vara) si apoi voi termina facultatea si voi incerca iar....

Macar acum mi se risipeste confuzia,insa mi se instaleaza durerea si depresia.

Chinul Prim

Iarta-ma...Nu am realizat.
Am simtit,insa nu am rationalizat.
Am patruns pentru cateva minute,
In etern si in infinit.
Doamne,ce chin cumplit!
O moarte vesnica ma vana,
ma injunghia mi te smulgea,
intorcandu-te din drum,
omorandu-ma pe mine.
Si te smulgea,
bucatica cu bucatica,
din al meu spirit se infrupta,
trupul meu il masacra...
Taia,rupea,tragea,batjocorea,
Pantecu-mi sacru golea.
Iar eu murind..in groaznice chinuri strigand,
vedeam un singur chip ,pierind...
Amintindu-mi-l zambind
Am putut privi in mine.
Aici si dincolo,nu e loc decat doar
pentru el si pentru mine
insa,timpul,ce slujitor vesnic!
Mi-a fost ingenuncheat,
va sopti el vietii cand ti_e vremea sa vii.

13.11.2007

-izvorata din amintirea de la ora 13:00,din 8.11.2007,o zi gri de Joi,intr-o ruina de spital.

Cuvinte fara glas.Filosofie Oculta.

Eden XXI

Spulber!
Vajaie vant viteaz
In jurul trupului omului.
Cade,omul...
Furat de neguri si pustiit de sorti.

Iubesc!
Dansez dorinta dorului
In jurul trupului omului.
Se inalta omul...
Furat de soapte si cuvinte din lumina.

Sufletul omului,
Daca ma lasi sa il torturez,
La fel de mult promit sa il iubesc.
Patima-i voluptate si durere,
Pacatu-i cunoastere si zbor.

Am venit sa-i duc asta omului preaiubit,
Sa nu ramana bietul pagan crestin.

Vin din milenii ce le-am rascolit,
le-am furat si tainuit,
Vin din fructul zeilor,
Vin sa iti dau sa bei!

Imbata-te si creeaza,
Pacatuieste si cunoaste,
Patimeste si iubeste.

Lasa-ma sa iti fiu muza,
Stapana si sclava,
Draga si hulita,
Sarpe si porumbita.

Numai marul din mana mea,
Nu ti se va opri in gat,
Caci nu-i otrava de inghitit,

E fructul cel mai dulce,acela interzis.
L-am furat sa ti-l dau tie,
Si de asta am cazut o mie.

Mama

Ale tale cuvinte ce in minte le retin:
'vei plange dupa mine,unde nu are sa te vada nimeni',
ma bantuie cumplit.

Ce blestem mi-ai destainuit?
Cand si a ta mama te-a hulit...
Si-ai ajuns sa plangi,acolo unde numai ea te putea vedea.

Dar eu cand plang tu nu ma vezi.
Nu stai in 'rai' si peste mine nu veghezi.
Eu cand plang,tu vezi nisip fin si aurul in care te imbaiezi.

Stiu...eu nu-s prunc nascut copil.
Si-ai plecat cu inima impacata,
Stiai ca voi izbuti peste soarta.

Cand la tine plec gandul sa privesc
In oglinda sufletului meu,
Mi-amintesc doar puterea cu care luptai,

Frumusetea cu care incantai
Si farmecul cu care inselai.
Nicidecum,

Nu-mi voi aminti de mama,
ca doamna draga si blanda,
Protectoare si sfanta.

Ci mereu te voi pastra,
Ca si stapana chinului copilariei mele,
Mereu absenta si pierduta-n nopti cu stele.

Pierduta de tata printre alti barbati,
Pierduta de pruncii tai printre ale tale vise,
Pierduta de iubire printre aur si rubine.

A mea mama,
A fost cea mai potrivita pentru mine.
A fost pustiitoare pustie.

Mama-i o himera crunta,
Nu-i cunosc chip,nici nume,nici varsta,
Dar o stiu pe a ei fantoma...

Si ma bantuie cand privesc in oglinda..
Si ma protejeaza cu mainile mele cand sunt lovita,
Si ma mangaie cu vorbele mele cand sunt jignita.

Eu sunt mama pruncului din mine.

Vantura cu vuiet Dansul

Se misca lasciv
In curbe fine,
Trupul adierii sufletului.

De fiecare data,
Cu alt chip de doamna,
Iti intampina
Privirea plouata.

Danseaza si serpuieste,
Precum vantul linistit,
Insa ale ei piruete
Si pasi repezi,
Sunt ca si furtuna
Ce se pierde in neguri,in fulgere cu tun.

Catre fiecare alti doi ochi,
Alt chip isi arata,
Unul vested si furios,
Altul tanar si seducator,
Altul inchpuit si tulburator.

Fiecare alti doi ochi,
Incearca a o prinde;
Nu e aer,nu e fum.
Nu e negura,nu e vant.

O fi spiritul,
ce-l recunosti,
doar prin visarea ochilor deschisi?

O fi ea,ce fost-a ta?
Ar fi fost,de n-ai fi fost,
Doar alti doi ochi cercetatori,cersetori...